Era toamna anului 1940.Eram intr-un bar in San Sebastian..inecandu-mi amarul,suferind din cauza iubirii pierdute impreuna cu paharul meu de scotch.
Atmosfera era una sumbra..iar prin bar pluteau norii de fum de la trabucuri.Eu si camaradul meu stateam la o masa,discutand chestii de actualitate iar din cand in cand mai venea cate o chelnerita pentru a ne aduce din nou si din nou bauturile.Ocazional imi faceau cu ochiul si puteam sa presimt ce propuneri indecente aveau cu mine.Dar eu nu puteam sa trec peste iubirea mea pierduta..
Tin minte ca o alintam "Mi Esposa"..era o femeie pe care orice barbat si-ar fi dorit-o la brat.Avea parul castaniu ondulat,ochi negrii si o silueta clepsidrica,iar cand purta fusta lunga si topul rosu facea orice barbat sa innebuneasca pe loc.
Pielea ii era fina si catifelata..iar cand isi dorea ceva ma manipula cu privirea ei patrunzatoare.Dar toate astea sunt amintiri..am renuntat la speranta de a o mai gasii..
Tin minte ca era aniversarea noastra de un an si imi lasase un biletel inainte sa plece: "Ne vedem diseara,te iubesc."..eram atat de fericit,atat de extaziat,toata ziua numai la ea ma gandisem,la noi.Dar soarta a fost impotriva mea..iar cand am ajuns acasa am gasit totul cu fundul in sus iar ea...nu era pe nici unde.Si iata ca s-a implinit un an de cand am tot sperat sa o gasesc si parca..pe zi ce trece par sa cedez mai mult.Dar in acel moment pe usa intrase un domn bine facut care s-a indreptat spre mine,s-a asezat la masa si mi-a spus: Am informatii despre o persoana draga tie..
