Ca marea majoritate a adolescentilor din 70' - 80',eram un "copil" razvratit.Alesesem calea cea mai grea,calea care ma putea duce spre taramurile neimaginate ale unui singur gen,cu o gramada de ostasi in subgenuri.Desigur,pe strada ne puteam deosebii de aliatul acestuia,datorita crestelor foarte bine puse la punct si hainelor ce ii dezgustau pe bunicii sau oamenii in varsta din Londra,atunci.
Era lumea noastra,lumea rockului,a punkului,faceam legea oriunde si convietuiam cat se poate de linistit.
Ceea ce ma face sa retin fiecare detaliu atat de bine,este existenta unei persoane care a facut parte din viata mea inca de mic copil.Era camaradul meu,cel cu;care patrundeam in lumea nebanuita a trupelor,a cantaretilor.Ii infruntam de Pink Floyd,Queen,David Bowie,Sex Pistols,AC/DC si multi altii.
Totul avea un sens cand aveai alaturi pe cineva care sa iti imparta nebunia si,pana la urma ajungeai nedespartit de acea persoana pentru ca te simteai nul in absenta lui.
Culorile in capul nostru circulau mai ceva ca o melodie deabia lansata,iar frizurile noastre mergeau de la tepi gata pentru o "bataie" pana la par lung si rebel.Hainele ni le confectionam singuri ( sau mai bine zis ni le rupeam si aplicam neuitatele tinte pe ele).Uneori,in incercarea de a fi creativi,ne modificam pana si bocancii,sperand sa iesim in evidenta mai mult.
Pana intr-o zi,cand o mare propunere sau mai bine zis o incercare ne-a lovit puternic.Oare eram destul de curajosi ca sa luam lumea in piept?Oare cum erau ceilalti adolescenti in afara Londrei?
Curiozitatea ne rodea,dorinta devenea din ce in ce mai mare dar oare,aveam curajul necesar sa plecam doar noi doi in lume?
