Iubire in doi

Era o dimineata ploioasa din Septembrie.

M-am trezit moracanoasa din cauza buzelor lui pe spatele si gatul meu.
-Stii,esti frumoasa,mi-a spus el inecandusi fata in parul meu.
Trebuie sa recunosc,fiecare cuvant ce il scotea pe gura ma facea sa ma simt dorita,superba,ca si cum as fi avut parte de cel mai frumos cadou.De fapt si de drept,era,era iubitul ce mi-l dorisem de mic copil.
Trecuse deja jumatate de an de cand eram cu el,si fiecare clipa parca era o particica dintr-o poveste ce nu avea sa se termine niciodata.
Dimineata,pe ploaie,sa il simt sub cearceaful meu cum imi alinta corpul cu mangaierile lui si cum imi sopteste usor "Te iubesc"..ma facea sa ma infior.
In fiecare clipa il doream mai mult,nu exista particica din el de care sa nu fiu dependenta,as putea spune ca devenisem dependenta si de obiceiurile lui.
Mereu l-am considerat diferit de alti baieti,mereu i-am spus-o,cu acelasi zambet pe buze reluam calitatile lui,si pentru mine si defectele erau niste calitati mai mici.
Ador felul in care ma atinge,in care ma iubeste,niciodata nu o sa ma pot satura de el.
"Te iubesc" ii spuneam in fiecare secunda,mereu il rog sa imi promita ca nu ma va parasii.
Mereu cand face o prostie si ma supar pe el,in secunda doi imi trece,nu pot sta suparata pe el,e ca si cum as sta separata de el pentru o perioada de timp,si pur si simplu nu pot traii fara el,fara vocea lui,fara saruturile sau atingerea lui.
Fiecare noapte,chiar si atunci cand nu sunt stele pe cer,mi-o insteleaza el insusi.
Ma face fericita,chiar si in acele momente as vrea sa ii spun cat de mult il vreau doar pentru MINE,chiar daca sunt cea mai egoista persoana pe de Terra,il vreau numai pentru mine.
Nu stiu cum,mereu reuseste sa ma faca sa visez la ceva mai mult,la viitorul alaturi de el,desii niciodata nu i-am recunoscut asta.
E greu sa stau despartita de o asa fiinta,un asa suflet in care vad orice dar nu ce crede el.
Vad iubire,vad dedicatie..e ca si cum ar fii fost numai pentru mine,acolo asteptand sa apar.
Nu o sa mai cunosc pe cineva ca el,si imi spun asta in fiecare secunda,si in fiecare zii.Nu mai vreau eu sa cunosc,il vreau doar pe el.
Cand eram mica si plecam in calatorie fara ursuletul meu preferat,eram suparata mai mereu..si trista.Asa patesc cand nu vorbim,cand stau despartita de el.
Nu pot traii fara el,mai ales fara iubirea lui..
Senzatia aia cand ma suna,sau cand citesc mesajele de la el,cand ma saruta sau cand ma ia in brate..simt ca imi ia inima razna.
Niciun alt baiat nu m-a facut sa ma simt asa niciodata,sa ma simt atat de slaba in jurul lui,nu pot rezista..orice as face,de ce?Niciodata nu o sa imi dau seama.
Cat am stat sa ma gandesc la toate aceste lucruri a fost plecat sa faca un dus,si a venit usor,asezandu-si corpul pe al meu,simtind cum ma fac una cu el,si in timp ce ma saruta imi spune usor: "Esti tot ce mi-am dorit,nu te voi parasii niciodata",apoi usor..ma las purtata de val,cu o lacrima de fericire prelingandu-se pe obrazul meu