O noapte nedormita,ganduri transpuse in lacrimi ramase pe perna.
Era dimineata,dar eu nici nu observasem dupa noaptea aceea..incercam sa imi ascund fata sifonata de perna uda,sifonata de gandurile haotice ce inca imi zburau prin cap.
Imi pusesem aceeasi melodie pe replay..si ma gandeam la greselile pe care le-am savarsit ca sa merit asta.
Vroiam sa am o discutie serioasa cu el,dar parca ramasesem muta,si,desi interiorul meu urla de durere si de confuzie eu nu puteam schita nimic,eram fara vlaga,imi consumasem toata puterea pe care o aveam in lacrimi.
"Nu,nu iti mai pot spune ca esti frumoasa,nu sunt eu cand sunt departe de tine,ma simt incatusat in propiu-mi suflet","De ce plangi,ce am zis?" si "Vreau s-o terminam!" se invarteau in jurul mintii mele dandu-mi un vertigo.
Nu ne mai vazuseram de o luna,sufletul meu tanjea dupa vocea lui suava dimineata,trupul meu tanjea dupa atingerile lui lente si catifelate de-a lungul corpului meu..de saruturile lui de-a lungul picioarelor mele tremurande.
Satula de atata durere si simtind ca innebunesc,cad in genunchi si incep sa plang,urland in sufletul meu,strigandu-i numele din adancul inimii mele,strigand amintirile sa vina sa ma salveze.
Am plecat..am plecat in parc.Ploua torential,si nu era nimeni,nu putea fi mai perfect.Lacrimile au inceput din nou sa curga siroaie pe obrazul meu rece..contopindu-se cu lacrimile ploii.Ma regaseam in ea,aveam,fara de-ndoiala aceleasi povesti triste.M-am asezat pe o banca si am ascultat sunetul ploii..si din cand in cand se mai revolta cu,cate un tunet.
NU!Nu imi era frica..de ce mi-ar fi?Il aveam pe el cu mine,in suflet ca sa ma protejeze.Era sfarsitul lui Octombrie.."inca o luna si 2 saptamani pana il voi revedea,am soptit usor".Parca zilele erau contra mea,trecand lent si parca erau menite sa ma faca sa renunt.Sa renunt la o iubire ce s-a dezvoltat in 7 luni?mi-am zis..daca EL vrea,EU nu voi renunta VREODATA!Am inceput sa urlu de nebuna ca il voi iubii mereu,ca va ramane mereu al meu,speram ca macar ploaia sa ma creada,sa inteleaga ce e in sufletul meu..o mare GAURA,da GAURA!urlam nervoasa.
De ce dracu' mi-ai promis atunci cand eram pe banca si stateam in bratele tale ca ma iubesti si ca ma vei astepta?Stiam ca n-o sa te tii de cuvant,stiam ca TU o sa fi cel care renunta primul.
Si asa..urlam,nervoasa si revoltata in ploaie..
Frumos si trist:(
RăspundețiȘtergere