Stars come out

Era ora 2:00 AM..mii de ganduri imi treceu prin cap in timp ce melodia de la iPod imi canta in ureche.Imi doream sa aibe rolul unui fel de somnifer,sau al unei mame care isi legana copilul ca sa adoarma,dar era in zadar.

Caldura noptii ma coplesea,asa ca am hotarat sa ma asez pe fereastra.Geamul era deschis si puteam simtii cum adia vantul usor..un pic de racoare nu strica pana la urma.Cerul era plin de stele,si incercam sa gasesc cate o constelatie,incercam sa-mi creez propriul joc al noptii.

Pe langa muzica mea,era o liniste totala afara,iar fereastra mea se deschidea larg catre un camp al stelelor,al imaginatiei.Neavand cum sa dorm,am socotit ca as putea sa ma duc pe camp sa privesc stelele cum se joaca.

Zis si facut,am avut un noroc nebun ca aveam o scara la geamul meu,numai buna pentru escapadele de genul.

M-am intins pe paturica mea preferata,si ma uitam cum stelele se joaca intre ele,cum toata lumea mea acum se rezuma la niste planete. Aveau un fel de putere magica,am inchis doar pentru o secunda ochii si mi s-au amestecat gandurile,amintirile,simturile si trairile mele.

Si..ma gandeam de unde atata putere.Oare puteau si ele sa faca magie cu sclipici cum se intampla in povestile pe care le auzeam cand eram mica?

Mi-as fi dorit sa aflu..sa simt.Asa ca m-am ridicat in picioare si m-am prefacut ca ma aplec sa iau o stea,dar aceasta "prefacere" s-a transformat in realitate.Curand puteam sa mut stelele in orice pozitie doream,puteam sa fac si un om de..stele,cu ele.Asa ca mi-am pus imaginatia la contributie si am facut niste mici rearanjari.

Am pus luna in mijloc si stelele in forma unei inimi in jurul ei,sau a unei stele,defapt cam tot ce imi doream sa fac cu stelele,gandurile si dorintele mele se puteau transpune acolo,pe cer.

Dar..in scurt timp isi facea anuntata aparitia dimineata..asa ca toate piesele mele de joc s-au retras in cutiuta,pana la urmatorul apus.

Requiem for a death?

M-am intins pe pat si mi-am pus castile in urechi.In cateva minute am adormit..si m-am trezit brusc intr-un loc necunoscut,unde totul era intunecat.

Strigam din toti rarunchi in speranta ca cineva sa ma auda..dar in zadar.Am cazut in genunchi si am inceput sa plang,dar nu plangeam cu orice fel de lacrimi,plangeam cu lacrimile sufletului.Erau niste lacrimi usor colorate prin care se vedeau secvente din viata mea.

Simteam cum inima imi picase printre frunzele si ramurile copacilor,si parca se infipsese cineva cu mana in ea.Ma durea groaznic si speram sa o pot gasii.Dar eram oarba.Oarba de durere,iar mainile mele simteam ca nu ma ajutau cu nimic..

Se auzeau zgomote ciudate,parca erau niste partituri din “Marsul Funeral” si “Sonata Lunii”.In cautarea inimii mele am dat peste niste picioare reci si goale.

Am intrebat: Cine esti?

Aceasta persoana nu mi-a raspuns..dar in schimb simteam cum inima-mi este torturata si sfaramata.Lasata sa sangereze,fara pic de speranta.Am inceput sa urlu de durere si ceva ma facea  sa cred ca era moartea mea.De ce mai aveam de trait?Anii se scursesera..si raul incepea sa sece.I-am zis:

Ia-ma!Nu mai am ce cauta aici,prefer sa merg in Rai sau Infern decat sa petrec o eternitate in chinuri si durere alaturi de sufletul si inima mea.

Mi-a spus:  Nu stii ce spui.Eternitatea in chinuri si durere este ca un “rai” pe langa Infern.Mai ai de trait.

Cu lacrimi in ochi ii spun: Nu mai suport aceasta durere,nu ii pot face fata!Ma distruge si nu ma lasa sa traiesc.E ca si cum as fi un mort printre vii.

Atunci mi-a pus mana pe cap si brusc mi-a disparut durerea..cand mi-am recapatat vederea,nu mai era nimeni acolo..