I prefer winter and fall,when you feel the bone structure of the landscape-the loneliness of it,the dead feeling of winter.Something waits beneath it,the whole story doesn't show.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Requiem for a death?




M-am intins pe pat si mi-am pus castile in urechi.In cateva minute am adormit..si m-am trezit brusc intr-un loc necunoscut,unde totul era intunecat.
Strigam din toti rarunchi in speranta ca cineva sa ma auda..dar in zadar.Am cazut in genunchi si am inceput sa plang,dar nu plangeam cu orice fel de lacrimi,plangeam cu lacrimile sufletului.Erau niste lacrimi usor colorate prin care se vedeau secvente din viata mea.
Simteam cum inima imi picase printre frunzele si ramurile copacilor,si parca se infipsese cineva cu mana in ea.Ma durea groaznic si speram sa o pot gasii.Dar eram oarba.Oarba de durere,iar mainile mele simteam ca nu ma ajutau cu nimic..
Se auzeau zgomote ciudate,parca erau niste partituri din “Marsul Funeral” si “Sonata Lunii”.In cautarea inimii mele am dat peste niste picioare reci si goale.
Am intrebat: Cine esti?
Aceasta persoana nu mi-a raspuns..dar in schimb simteam cum inima-mi este torturata si sfaramata.Lasata sa sangereze,fara pic de speranta.Am inceput sa urlu de durere si ceva ma facea  sa cred ca era moartea mea.De ce mai aveam de trait?Anii se scursesera..si raul incepea sa sece.I-am zis:
Ia-ma!Nu mai am ce cauta aici,prefer sa merg in Rai sau Infern decat sa petrec o eternitate in chinuri si durere alaturi de sufletul si inima mea.
Mi-a spus:  Nu stii ce spui.Eternitatea in chinuri si durere este ca un “rai” pe langa Infern.Mai ai de trait.
Cu lacrimi in ochi ii spun: Nu mai suport aceasta durere,nu ii pot face fata!Ma distruge si nu ma lasa sa traiesc.E ca si cum as fi un mort printre vii.
Atunci mi-a pus mana pe cap si brusc mi-a disparut durerea..cand mi-am recapatat vederea,nu mai era nimeni acolo..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu