Viata omului fara memorie

Cu totii stim ca memoria este procesul cognitiv superior care ne da informatii despre trecutul nostru intr-o forma subiectiva a trecutului prin intiparire,pastrare si reactualizare a informatiei.

Dar ce s-ar intampla daca n-am dispune de memorie?

Cum s-ar desfasura viata noastra fara capacitatea de a gandii?

Fara memorie,toate simturile noastre ar fi aproape nefolosite,intrucat ele nu ar recunoaste nicio senzatie sau perceptie primita.

Nu am avea capacitatea sa deosebim binele de rau,nu am stii cand sa ne ferim,asadar,durata de viata a noastra ar fi si mai scurta.Posibilitatea crescuta a accidentelor, a imbolnavirii, a morbiditatii sau a altor cauze ce pot avea decesul ca finalitate, deoarece educatia prin experienta (fie personala sau nu) e practic inexistenta: nu exista experienta si, prin urmare, nu constientizam pericolul, nu exista notiunea de educatie sanitara, medicala sau de a te feri. Nu avem instincte atat de puternice, deci nu suntem nici macar primitivi, neavand amintirea unor efecte negative. De exemplu, nu ne aducem aminte ca, apropiind pielea de foc, ne ardem si repetam experienta, fara sa judecam.

Vorbind strict de conditia biologica, anatomica si psihologica a creierului, nici IMAGINATIA, oricat de "anapoda", de complexa, interesanta, neobisnuita ar putea fi, nu ar exista in felul in care o cunostem noi. Deoarece ea este o continuare a reprezentarii, a lumii palpabile, DAR se bazeaza strict pe memorie! Daca tu iti imaginezi un monstru, il imaginezi preluand caracteristici deja vazute, auzite, mirosite, pipaite, gustate. Dau exemplul prietenilor imaginari pe care unii copii ii au: desi fiintele imaginate sunt nemaivazute, bizare, si par iesite din notiunea de "real", ei nu pot avea caracteristici nemaivazute pana atunci de acel copil. De exemplu, ei nu pot avea o culoare nascocita, care nu exista deja in spectrul vizual al copilului in cauza. Caracteristici si notiuni pe care creierul lui le cunoaste.Totul are sens in mintea ta, iar memoria, ca proces cognitiv, ajuta constientul si subconstientul, cat si inconstientul. Tot ceea ce visam, de exemplu, are sens in mintea noastra, bazandu-se pe obiecte, fapte stocate in memorie. Explicit, cum poti visa o floare rosie, cand notiunea de culoare rosie e inexistenta pentru tine?

Prin urmare, absenta memoriei ar anula, cel putin partial, la randul lor, alte procese ale psihicului, inhibandu-ne ca indivizi si ingreunand, astfel, din mai multe puncte de vedere, viata in felul in care o cunoastem acum. Ne-am pierde, probabil, treptat, si caracterul uman.