Ascultand melodia incontinuu am decis sa ma reintorc la blogging.
Cand simti lipsa unei persoane,desii esti cu ea,ce poti sa faci?
Cand simti ca nu mai e ca la inceput..desi in mintea ta refuzi sa crezi asta,ce ramane de facut?
Cand ai ramas doar tu..si gandurile tale,reflectezi asupra faptelor ce s-au petrecut intre voi doi,frumoase sau rele,au fost ale voastre.
Cand auzi stropii de pe streasinele caselor ce marcheaza plecarea iernii ca cea a pasarilor in tarile calde,toamna,dar mai vezi ici colo o gramada de zapada ce asteapta si ea sa se metamorfozeze in lacrimi ..iti amintesti toate momentele frumoase cu EL.
Te gandesti ce ai facut sa devina ca o oglinda in fata ta..vorbesti cu el,dar nu reactioneaza.
Te gandesti ca poate ceva nu mai merge intre voi doi si clar,nu mai e ca la inceput.Incerci sa vorbesti cu el,dar cand ii auzi vocea si ii vezi chipul,cazi in abis.Vocea lui calda si chipul lui curios,cu ochii mari,caprui,cu zambetul ce poate inlocuii luna ca sa lumineze pamantul..pur si simplu nu iti mai gasesti cuvintele,ca un lapsus provocat de el.
Te intreaba ce este,iar tu ii spui ca totul e bine,si ca doar vroiai sa stie ca il iubesti.
Te intorci acasa si plangi..incerci singura cunoscandu-l pe el sa iti dai seama cu ce ai gresit,sau poate..poate ca amandoi ati gresit.Incerci sa iti torturezi mintea cu fel de fel de ipoteze,dar nu iti dai seama ca defapt iti torturezi inima si sufletul,distrugandu-le usor.
Intr-un final de dai batuta..extenuata dupa atatea lacrimi,realizezi ca defapt in ajuti iarna sa se risipeasca..desii nu vrei,pentru ca stii ca el este iarna ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu