Winter.

Iarna este-n sufletul meu.

Mii si mii de fulgi imi acopera incet inima,inghetandu-mi-o.

Ai plecat odata ce a venit primavara,sufletul meu fiind captiv in viscol si ninsoare.

Focul l-ai stins,iar inima mea nu mai simte caldura.

Si ma-ntreb,chiar meriti asta?

Meriti mii de lacrimi ce mi se preling pe obraz usor,ajungand la barbie?
Nici chiar tu,nu ma mai poti aduce inapoi in lumea de astazi.

Ca o craiasa am ramas captiva in palatul cel de gheata,fara iubire,fara implinire.

Ochii mei negri si reci nu iti exprima nimic,poate doar durere.

Pielea mea alba,este rece ca gheata,in aer se simte ura ce ti-o port pentru sfarsit.

Niciodata nu iti voi ierta aceasta greseala,nu acum.

Durerea si ura imi macina sufletul cum focul macina lemnul,ramanand doar cenusa a ceea ce a fost.

Intrebandu-te cum am ajuns aici,iti voi raspunde simplu

Veninul tau mi-a invadat trupul,fiecare sarut apasat,chiar si cel de ramas-bun mi-a infectat  totunitarul meu

Mi-am dorit sa inghet doar pentru o clipa totul,momentul parasirii

Dar aceasta clipa incet incet s-a transformat in eternitate.